membru de onoare al ASTR
(1928 – 2009)
Duminică, 3 mai 2009, a fost ultima zi de viaţă a profesorului Ioan Novac. După o scurtă şi grea suferinţă, a trecut în ”veşnicie”, acolo unde ”nu mai există nici spaţiu şi nici timp”, cum spunea cu durere Acad.Toma Dordea, la înmormântarea distinsului nostru coleg.
S-a născut la 2 ianuarie 1928, aici, în Timişoara, nu departe de cimitirul unde ”odihneşte” acum. A absolvit în anul 1946, Liceul "Nicolae Bălcescu" din Brăila, unde s-a remarcat ca un elev eminent în domeniul fizicii matematice, iar ca urmare a pregătirii fundamentale de excepţie obţinute în liceu, îşi continuă studiile la Facultatea de Electrotehnică din Timişoara, între anii 1946 – 1951. La absolvire, a obţinut "diploma de merit", ca urmare a rezultatelor de excepţie obţinute în facultate si este reţinut în învăţământul superior ca şi cadru didactic de către remarcabilul său profesor – Acad. Remus Răduleţ.
Pasionat cadru didactic, atât ca şi pedagog, cât şi ca un cercetător profund, trece prin toate treptele ierarhiei didactice: asistent universitar (1951 – 1953), şef de lucrări (1953 – 1963), conferenţiar (1963 – 1969), profesor (1969 – 1997). Din 1997 a rămas profesor consultant, fiind conducător de doctorat, activitate pentru care şi-a dedicat întreaga sa energie.
Sub conducerea sa, au devenit doctori ingineri, 37 de ingineri, pe care i-a condus cu dragoste şi pasiune. Pe toţi aceştia i-a considerat ca şi cum ar fi fost copiii lui de suflet.
S-a remarcat printr-o gândire limpede, în primul rând fenomenologică, deosebit de profundă, remarcată de cele 46 serii de studenţi, pe care le-a învăţat Maşinile Electrice.
Prin cele 5 invenţii, 13 lucrări didactice şi 69 articole publicate a adus o seamă de contribuţii originale în domeniul Maşinilor Electrice.
A îndeplinit cu multă meticulozitate şi cu o eficienţă remarcabilă funcţii administrative ca: prodecan (1966 – 1968), decan al Facultăţii de Electrotehnică (1968 – 1976), şef de catedră (1981 – 1985).
În tot ceea ce a făcut, profesorul Ioan Novac, s-a dăruit total, ca dascăl şi ca om, Politehnica fiind pentru dânsul şi şcoală şi familie.
A închinat o viaţă învăţământului, atât ca elev, student sau profesor, fiind întotdeauna deosebit de meticulos în tot ceea ce făcea,folosind întreaga sa energie pentru realizarea unei activităţi didactice de înaltă ţinută.
În 3 mai 2009, profesorul Ioan Novac s-a stins din viaţă, dar a rămas şi va rămâne viu în memoria colegilor noştri din catedră, în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut şi apreciat.
Prof.dr.ing. Marius BABESCU
