Academicianul Ioan ANTON s-a născut în comuna Vintere (Jud. Bihor) la 18 Iulie 1924. Cursurile primare le urmează în comuna natală, iar continuarea lor la o şcoală cu aleasă tradiţie şi anume, Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş (1935-1943). Studiile universitare le parcurge între anii 1943-1948 la Şcoala Politehnica din Timişoara - Specialitatea Electromecanică - , studii pe care le absolvă ca şef de promoţie, obţinând calificativul „Magna cum Laude”.
La intrarea în facultate nu-şi imagina că destinul său va fi influenţat pe întreaga viaţă de acest lăcaş de învăţământ şi ştiinţă, şi că la rându-i va influenţa destinul Politehnicii. Domnia Sa este astfel un produs şi unul din cei mai de seamă reprezentanţi a şcolii de inginerie timişorene, moştenitoarea unei deosebit de bogate tradiţii în inginerie.
Personalitatea Acad. Ioan Anton este îngemănată într-o armonioasă însumare a mai multor vocaţii, dominante fiind cele de dascăl, cercetător, practician şi nu în ultimul rând cea de ctitor de şcoală.
Inceputul activităţii didactice a domniei sale a coincis practic cu înfiinţarea secţiei de Maşini Hidraulice şi Pneumatice din cadrul Facultăţii de Mecanică din Institutul Politehnic Timişoara. În această perioadă de început domnul profesor Ioan Anton a stat alături de mentorul său, profesorul Aurel Bărglăzan, contribuind activ atât la organizarea activităţii didactice a acestei noi secţii de specializare, cât şi la crearea şi dezvoltarea bazei materiale pentru ea.
Ca şi cadru didactic şi-a desfăşurat activitatea la disciplinele Pompe, ventilatoare, compresoare, Turbine şi turbotransmisii hidraulice si Cavitaţia, toate la Facultatea de Mecanică şi la Măsuri hidraulice si Maşini hidraulice la Facultatea de Construcţii.
Dotat cu calităţi excepţionale, un adevărat lider al generaţiei sale, Ioan Anton străbate toate treptele ierarhiei didactice, ajunge profesor universitar în 1962, iar între anii 1971-1981 rector al Politehnicii timişorene. Ales membru corespondent al Academiei Române în 1963 şi membru titular în 1974, academicianul Ioan Anton conduce şcoala şi cercetarea în inginerie din Timişoara şi Banat într-o perioadă complexă şi dificilă din istoria României, reuşind să dezvolte subsanţial baza materială a Politehnicii.
Este de subliniat rolul decisiv pe care 1-a avut profesorul Ioan Anton în construirea şi dotarea Laboratorului de Maşini Hidraulice. A conceput staţiuni moderne, dotate cu mijloace de măsură adecvate, care funcţionează perfect şi astăzi. Dar nu numai baza materială a disciplinelor 1-a preocupat pe profesorul Anton ci în acelaşi timp modul în care s-au însuşit cunoştinţele de către studenţi, astfel încât aceştia să devină adevăraţi ingineri, promotori ai noului în industrie. Numeroasele proiecte de diplomă conduse de profesorul Anton au venit să soluţioneze probleme concrete izvorâte din problematica industriei româneşti, unele dintre acestea constituind mai târziu tocmai subiecte ale activităţii practice desfăşurate de tinerii absolvenţi la locul de muncă.
A urmărit cu mult interes dezvoltarea profesională a foştilor lui studenţi, modul cum s-au integrat aceştia în colectivele de muncă şi a avut suprema satisfacţie a unui dascăl să constate că scânteia aprinsă în sufletele şi mintea lor în anii de şcoală a devenit o adevărată făclie care le-a luminat drumul vieţii în continuare. A fost tot timpul aproape de studenţii săi, cărora le-a acordat toată înţelegerea, ajutându-i cu dragoste părintească în momentele lor grele.
Activitatea ştiinţifică desfăşurată începând din 1949 cuprinde următoarele domenii: Fenomenul de cavitaţie; Hidrodinamica şi construcţia maşinilor hidraulice; Reţele de profile aero – hidrodinamice; Lichide magnetice şi aplicaţiile lor.
Şcoala de lichide magnetice creată de Acad. Ioan Anton la Timişoara, respectiv Laboratorul de Lichide Magnetice, actualmente în cadrul secţiei de Hidrodinamică, Cavitaţie şi Lichide Magnetice coordonată de Domnia sa, a câştigat reputaţie ştiinţifică deosebită în ţară şi peste hotare. În 1998 conferinţa mondială de lichide magnetice (ICMF 8) s-a desfăşurat la Timişoara sub preşedenţia Acad. Ioan Anton, lucrările conferinţei fiind publicate de Elsevier Science într-un volum special al J. Magn. Magn. Mater., vol. 201, apărut în 1999, având ca editori pe I. Anton, L. Vékás, V. Sofonea.
Capacitatea organizatorică şi aptitudinile de conducere, împletirea armonioasă a activităţii educative cu cea ştiinţifică, dăruirea Sa pentru dezvoltarea învţământului superior tehnic din Timişoara au lăsat numeroase mărturii în cadrul Catedrei de maşini hidraulice, în Facultatea de Mecanică şi în întreaga Politehnică, din care enumerăm doar câteva: noi staţiuni experimentale şi laboratoare, de ex., turbine hidraulice şi turbine de vânt, acţionări hidraulice, turbotransmisii şi pompe MHD, lichide magnetice; dezvoltarea fără precedent, în perioada când a fost fruntea Politehnicii ca prorector (1964-1968) şi în special ca rector (1971-1981) a infrastructurii învăţământului tehnic, prin zidirea de noi spaţii: Facultatea de Electrotehnică, Secţia de Prototipuri şi Microproducţie, Centrul de Calcul, Atelierul de proiectare al Facultăţii de Construcţii, Laboratorul de Construcţii Hidrotehnice şi multe altele. A depus o muncă neobosită pentru dotarea cu aparatură şi echipamente moderne a facultăţilor, inclusiv prin facilităţile oferite de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Întreaga activitate a Profesorului Ioan Anton din Politehnică este caracterizată de înţelegerea profundă a legăturii inseparabile a învăţământului cu cercetarea ştiintifică şi a necesităţii colaborării cu industria. În această direcţie a îndeplinit funcţii de mare răspundere: membru al Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (1971-1989), membru în Consililul de administraţie UCM Reşiţa (1963-1968), membru în Consiliul Ştiinţific al Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie (SHEN) de la Porţile de Fier (1967-1975), vicepreşedinte al Comisiei de recepţie pentru SHEN Porţile de Fier (1970-1974), membru al Comisiei de recepţie a Centralei Hidroelectrice Lotru (1973-1974), membru în Consiliul unic de avizare a proiectului tehnic pentru Complexul Hidrotehnic Turnu-Măgurele-Nicopole (1978), membru în Comisia de control şi analiză a avariei de la CHE Argeş (1972), membru în Comisia de control şi analiză a avariei de la CHE Râul Mare (1985).
Acum un secol, se zicea că ştiinţa înseamnă inspiraţie şi multă transpiraţie. Deja prin 1950 a trebuit să se recunoască necesitatea, în special la nivelul marilor colective de cercetare, al unui de-al treilea factor: managementul. Academicianul Ioan Anton a întrunit în mod strălucit calităţile pentru toţi aceşti trei factori.
În vara acestui an, Acad. Ioan Anton împlineşte frumoasa vârstă de 85 de ani. Îi urăm multă sănătate, putere de muncă pentru ca să mai beneficiem încă mulţi ani de competenţa şi consultanţa Domniei Sale.
Zeno SIMON
Ladislau VEKAS
